Urmăriți Ziua finală MILLIONS Online în direct, cu cărțile jos, la partypokerTV cu gazda HeyMonia. Începând cu 21:30 CET!

Urmăriți acum
Close

Poker School

Perechile cu cărţi proprii

În această secţiune, discutăm cum să evitaţi greşelile atunci când jucaţi cu perechi formate din cărţile proprii, inclusiv:

Perechile cu cărţi proprii pot fi unele dintre cele mai profitabile mâini din poker. Dar dacă nu le jucaţi cum trebuie, stiva de fise ar putea avea de suferit destul de serios. Aşa că să începem cu cel mai slab posibil jucător în poker, care se întâmplă să fie şi cel mai bun exemplu pentru a juca greşit perechile cu cărţi proprii.

Răspunzând cu sec la un pariu all-in atunci când aveţi doar o pereche mică

Făcând sec, în loc să pariaţi sau să plusaţi all-in, vă oferă doar o singură posibilitate de a câştiga: deţinând cea mai bună mână. Parierea sau plusarea vă oferă două modalităţi de a câştiga: deţinând cea mai bună mână sau făcând adversarii să abandoneze mâna. Care sună mult mai bine, nu credeţi?

Perechile formate din cărţi proprii contra cărţilor mai mari

Imaginaţi-vă că aveţi şeptari cărţi proprii – sau chiar doiari cărţi proprii – şi jucaţi împotriva a două cărţi cum ar fi A-K sau J-10. Sunteţi favoritul la câştig, dar numai cu o marjă mică.

De ce? Acestea sunt principalele modalităţi prin care perechea cu cărţi proprii poate pierde:

  • Obţinând cel puţin una dintre cărţile mai mari. De exemplu, Q-Q vs A-K, iar masa finală este K-J-7-5-2
  • O chintă. De exemplu, 7-7 vs J-10, cu masa finală ajungând la Q-9-8-7-2 (chiar dacă formarea unui set de 7 la turn nu a salvat perechea cu cărţi proprii)
  • O culoare. De exemplu, 8♥ 8♦ vs Q♠ J♠ cu masa finală 10♠ 9♠ A♥ 3♥ 8♠ (aici, aceeaşi carte river care a oferit optarilor setul „norocos” a creat şi culoarea).
  • Fiind contrafăcut – una dintre cele mai mari probleme cu perechi mai mici. De exemplu, 3-3 vs A-9 şi masa finală ajunge la 10-6-6-5-5. Aşii adversarului îi oferă limita. Aşa că aveţi grijă de fiecare dată când aveţi o pereche mică şi flop-uri cu o pereche mai mare
  • Jocul cu J-10. Această mână face mai multe chinte mari decât oricare altă mână. Deci, dacă aţi fi avut o pereche de pătrari, perechea puternică A-K, care face cu mult mai puţine chinte, ar fi o mână mult mai bună de confruntat

Totuşi, există o situaţie în care cotele favorizează perechea dvs. Având Q-Q şi jucând contra A-K, vă pune în singura situaţie favorabilă „pereche vs cărţi mai mari”. La 4:3, sau 1.33-1, un procent de 57.2%, oricum aţi eticheta-o, sunteţi destul de departe de teritoriul aruncării monedei.

Acest avantaj se bazează pe puterea damelor. Acestea reduc semnificativ şansele A-K de a câştiga cu o chintă, deoarece dama va trebui să ajungă la masă pentru a face posibil acest lucru. Şi cu două dintre ele reţinute, veţi avea cu siguranţă control asupra jocului.

Perechile mai mici

Puteţi împărţi perechile din cărţi proprii în grupe. Aici vom începe de jos şi vom continua până la sus:

Perechile mici (2-2, 3-3, 4-4 şi 5-5)

Aceste mâini au o şansă destul de mare de a câştiga o confruntare 1 la 1 împotriva cărţilor mari, dar au câteva puncte principale vulnerabile. Dacă trei sau mai mulţi jucători văd flop-ul, va trebui în mod nromal să formaţi un set pentru a câştiga, iar aceste perechi sunt cele mai vulnerabile pentru a fi contrafăcute.

Perechile medii (6-6, 7-7 şi 8-8)

În cea mai mare parte a timpului, aceste mâini sunt jucate ca perechile mici. Drept avantaj, acestea nu sunt atât de vulnerabile pentru a fi contrafăcute şi uneori va trebui să jucaţi doar împotriva unei singure cărţi mari, nu două. Totuşi, aceste mâini aduc adesea neplăceri mai mult decât perechile mici şi, ca regulă generală, doar dacă la flop faceţi un set sau un draw la chintă bun (adică, la masă sunt 4-5-6 şi aveţi 7-7), ar trebui să abandonaţi corabia, rapid.

Perechile periculoase (9-9, 10-10)

Perechile periculoase se joacă mult ca perechile medii, dar vor fi utile împotriva unui adversar care a format parţial mâna (cum ar fi cineva care joacă A-8 de aceeaşi culoare care obţine un 8). Jucaţi-le la fel ca perechile medii, veţi ajunge la contrafacere foarte rar, dar încercaţi să nu le forţaţi prea mult. Veţi ajunge doar să fiţi dezamăgit.

Cărţile cu figuri

J-J

Singura mână problematică în jocul no-limit. Arată bine pentru că este o carte cu figură, dar este vulnerabilă la multe alte mâini. Jucaţi-o doar în situaţii post-flop favorabile şi nu încercaţi să cuceriţi lumea cu aceasta în pre-flop.

Q-Q

A treia cea mai bună mână de început în Hold’em. Şi vă recomandăm să o jucaţi agresiv. Conduceţi jocul cu o plusare semnificativă, apoi relaxaţi-vă şi aşteptaţi să vedeţi dacă flop-ul conţine un As sau un Popă înainte a face următoarea mişcare.

K-K

„Cowboy-i” sunt o mână puternică, dar tot sunt sub Aşi, deoarece chiar şi un începător care joacă A-3 are o şansă de 30% să vă bată. Aşa că aveţi grijă unde aterizează la dvs. în teren, pentru că nimeni nu vrea să piardă în acest mod.

A-A

„Rachetele proprii” sunt excelente pentru că nu vă veţi confrunta niciodată o carte mai mare. Dar, la fel ca toate cărţile periculoase despre care am vorbit, tot trebuie să ştiţi când să le evitaţi. Cel mai important, indiferent de ce aţi face, nu jucaţi această mână cu încetinitorul. Veţi fi demascat dacă altcineva la masă formează o mână mai mare şi i-aţi permis să o facă fără prea mult efort. Dacă a existat vreodată o mână cu care să le arătaţi celorlalţi jucătorilor cine e şeful, aceasta este.

Concluzie

Dacă vă gândiţi mai bine, nu veţi şti cât de valoroasă este perechea cu cărţi proprii până la flop. Este de obicei cea mai bună mână înainte de flop, dar, după cum bine ştim, în Hold’em flop-ul schimbă totul. Nu vă încăpăţânaţi şi reţineţi întotdeauna – acesta este un joc cu mai mult de două cărţi.